duminică, 6 mai 2012

Manastirea Buciumeni - un colt de rai coborat pe pamant




Se prevestea o superba zi de Duminica, Lasata Secului pentru Postul Craciunului. Pe cer, nici urma de norii care sa intunece lumina soarelui, pregatita sa incalzeasca oasele amortite ale pelerinilor catre Sfanta Manastire Buciumeni.

Cale de vreo cativa zeci de kilometri de Adjud, traseul ce trece prin Adjudu-Vechi, Homocea, Ploscuteni, serpuieste dincolo de limita judetului Vrancea, spre codrii seculari, care reazema drumul tacut. Am mers catre sfanta manastire, cu strangerea de inima a unui pacatos, care este constient de faptul ca nicicand nu va fi suficient de curat sufleteste, pentru a pasi pragul unui sfant locas. insotit de sotia mea si de cei doi copii, am descoperit, pret de cateva ore, bucati desprinse din Rai si cazute - spre incantarea noastra - pe pamant.

Nu am mai vizitat de multa vreme manastirea, de pe vremea cand putea fi gasit aici preotul Gherasim, un monah sfant, care ne surade acum din sanul lui Avram, rasplata viatii sale indelung rabdatoare si pazitoare a poruncilor Mantuitorului.

Am redescoperit Sfanta Manastire, parca mai mare, mai frumoasa, mai incapatoare. Am vazut peste tot rodul mainilor maicilor rugatoare ale manastirii impletind frumusetea rugaciunii cu a harniciei. Am ramas uimiti de starea impecabila de curatenie, de multimea de flori multicolore, de sera plina de ghivece cu flori, de cimitirul monahal, de altarul din padure, in care in chip nevazut ingerii vin sa slujeasca. Este minunat sa vezi atata frumusete si nu ai cum sa nu-ti simti ochii sufletului larg deschisi si sa te purifici prin aroma unica de mir si tamaie.

Am aflat aici si un mic punct turistic, din care pelerinii sa-si cumpere suveniruri dragi sufletului: icoane, iconite, carti, candele, bratari monahale si mai ales sa aprinda lumanari pentru cei vii sau cei raposati. Si pentru ca m-a impresionat foarte tare acest loc binecuvantat de Dumnezeu, iata cateva spicuiri din istoria manastirii, povestite de Monahia Macrina Huma - in pliantul de prezentare a Sfintei Manastiri Buciumeni.

Situata intr-o mirifica vatra pustniceasca, bogata in vechi marturii de viata crestina romaneasca, pierduta parca, in mijlocul codrilor seculara stapaniti, altadata de cei care-si vesteau prin bucium (de aici denumirea codrilor inconjuratori si ai manastirii) bucuria si durerea, Manastirea Buciumeni isi trage seva istoriei din negura vremii. Se pare ca pe la 1420-1430 in vremea domnitorului Alexandru cel Bun, cateva calugarite cu sprijinul locuitorilor din satele invecinate ridica o bisericuta de lemn, cu hramul Sfantului Ierarh Nicolae si cateva chilii.

Desi bisericuta a ars si a fost distrusa de cateva ori, traditia calugareasca nu s-a pierdut. Pe la 1700 vechiul locas de inchinare este refacut de catre serdarul Manolache Radovici, proprietarul unei mosii in satul Buciumeni si sfintit de episcopul Sava al Romanului, ce aseaza in fruntea obstii pe monahia Mafta. Bisericuta la 1750 datorita unei acuzatii de complot pus la cale aici impotriva domnitorilor fanarioti este demontata si transportata de catre monahul Isaia Orbul la nou infiintatul schit de la Buciumi.

Insa, dupa 130 de ani, frumoasa bisericuta din lemn de stejar, impodobita cu coloane de lemn de mesteacan, va lua din nou drumul pribegiei, fiind asezata in cimitirul manastirii Bogdana, unde dupa refacere si consolidare de catre staretul Glicherie Lovin, se gaseste si astazi.

Schitul Buciumeni in anul 1750 devine metoc al Episcopiei Romanului. Un document al vremii mentioneaza ca hramul manastirii era sarbatorit a doua zi dupa rusalii, la sarbatoare Sfintei Treimi. Un frumos baldachin aflat in partea de miazazi a actualei biserici pastreaza pana astazi locul altarului de jertfa al vechii ctitorii a lui Manolache Radovici.

Intre 1840 si 1844 se ridica biserica din caramida si clopotnita. De-a lungul timpului, bucurandu-se de numeroase danii, schitul isi sporeste obstea, cat si averile, devenind o manastire de referinta in aceasta parte de tara. In anul 1860 schitul (legea secularizarii averilor bisericesti) se desfiinteaza, maicile fiind trimise la manastirile Agapia, Varatic si Adam, ramanand doar 12 monahii (cele batrane) in chiliile lor.

Pastrarea randuielilor Sfintelor Slujbe s-a reusit cu ajutorul preotilor de mir din parohiile invecinate. Sub pastorirea marelui carturar si patriot Melchisedec Stefanescu, episcop al Dunarii de Jos isi recapata toate drepturile, iar dupa 1879 biserica este refacuta si zugravita de Stoica Ionita Gheorghe (Pacatosul). Manastirea capata din nou puteri, astfel in primul razboi mondial, primeste refugiati din Muntenia.

In ciuda dificultatilor create de „liber cugetatorii” comunisti, se reuseste restaurarea bisericii si pictarea ei in stil neobizantin de catre artistul Anatolie Cudinov. Dupa 100 de ani de la decretul lui Cuza, apare decretul din 1960, ce interzice orice forma de manifestare a randuielilor monahale,manastirea devenind tabara de copii pe timpul verii. Dupa anul 1989, prin energica sustinere a P.S. Casian, asezamantul isi recapata statutul de manastire de calugarite, ridicandu-se un nou pavilion cuprinzand chilii, capela, atelier de pictura si croitorie, redobandindu-si si o parte din bunurile manastirii.

Cele 40 de maici ale manastirii impletesc zilnic rugaciunea cu munca,ingrijandu-se de prosperitatea manastirii. O initiativa deosebit de valoroasa a P.S. Episcop Dr. Casian Craciun este crearea unei tabere de tineri liceeni in manastire. Anual sute de tineri din judetele Eparhiei de ziua hramului Sf. Treimi iau parte la slujba iar apoi intra in dialog cu preotii pe diverse teme de credinta, morala si cultura. Manastirea Buciumeni creeaza prin prezenta sa un mic paradis pentru toti cei care vin zilnic sa se inchine,sa-si ostoiasca setea vesnic nepotolita dupa Dumnezeu, chemandu-i cu credinta, dragoste si recunostinta pe intaiul lor parinte sufletesc.





sursa: http://www.crestinortodox.ro

Manastirea Lainici - mireasa din Defileul Jiului




Manastirea Lainici - asezare

Manastirea Lainici, situata in orasul Bumbesti-Jiu, este unul dintre cele mai importante obiective religioase si turistice din Gorj. Asezata la mijlocul mirificului defileu al Vaii Jiului, la 25 km de Petrosani si la 32 km de Targu-Jiu, manastirea apartine de Arhiepiscopia Craiovei, Mitropolia Olteniei. Loc de pelerinaj al romanilor din toata tara, Manastirea Lainici este supranumita "mireasa din Defileul Jiului" datorita fatadei sale de un alb puternic. De Paste, aici vin mii de credinciosi (plini de speranta ca Icoana Maicii Domnului "Grabnic Ascultatoare" isi va pogori harul asupra lor), fiind primiti cu toata ospitalitatea.

Acces rutier: pe soseaua Targu-Jiu - Petrosani
Distante: la 35 km de Tg-Jiu; 25 km de Petrosani si 330 km de Bucuresti.
Acces feroviar: Gara Lainici (la 1 km).

Manastirea Lainici - istoric

Sfanta Manastire Lainici are o istorie minunata, inceputurile sale pierzandu-se in veacurile grele si intunecate ale evului mediu romanesc. Intemeietorul sau este considerat Sfantul Nicodim de la Tismana, care potrivit cronicii de la Prislop, s-a asezat intr-o pestera pe Valea Jiului, "la Surduc", langa Manastirea Lainici.

Intre anii 1750-1765, marea prigoana impotriva ortodoxiei romanesti, declansata peste toata Transilvania, a ajuns pana la Manastirea Lainici. Asa cum dovedesc documentele vremii, generalul Bukow, in fruntea armatei sale, a distrus cu tunurile peste 300 de biserici si manastiri ortodoxe, printre care si Manastirea Lainici, care era situata la cativa kilometri de granita cu Imperiul Austro-Ungar.

In anul 1784, schimnicul Atanasie este trimis de la Tismana pentru a reinvia Manastirea Lainici. El aduna din nou o obste de 30 de monahi. Dupa moartea sa, intre 1810 si 1817, cativa boieri din Targu Jiu - Nicolae Brailoiu, Raducanu Mardanescu, Stanca Maldarescu si Iosif Farcasescu, din Farcasestii Gorjului - au construit actuala biserica de zid a Manastirii Lainici, care a fost sfintita de catre Episcopul Galaction al Ramnicului cu hramul "Intrarea in Biserica a Maicii Domnului".

Un alt staret important care a urmat dupa schimnicul Atanasie a fost Sfantul Cuvios Irodion Ionescu, numit "Luceafarul Lainiciului", de care Sfantul Calinic de la Cernica. Cuviosul Irodion Ionescu a fost staret in Manastirea Lainici, intre 1854 si 1900, cu cateva intermitente. El a fost adus de la Manastirea Cernica si numit staret la Lainici de catre Sfantul Ierarh Calinic, imediat dupa numirea sa ca Episcop la Ramnic

In anu 1929 a fost trimis de la Manastirea Frasinei un grup de 6 monahi, avandu-l staret pe cuviosul Visarion Toia, care au ridicat din ruine manastirea, construind cladirile necesare si introducand viata de obste cu un regim ascetic sever, intocmai ca la Manastirea Frasinei. Datorita seriozitatii, disciplinei duhovnicesti si slujbelor care se savarseau aici, manastirea devine tot mai cautata de numerosi credinciosi din imprejurimi.

Dupa anul 1947, cand vine la conducerea tarii regimul comunist, manastirea Lainici este lovita iarasi fara mila. In aceasta perioada incepe construirea caii ferate Bumbesti - Livezeni, precum si modernizarea drumului național, pe aceeasi distanta. Muncitorii care au executat aceste lucrari au devastat si au afectat viata bisericeasca din manastire asemenea unor invadatori pagani, ocupand toate terenurile manastirii si amplasand aici baraci. Prin astfel de cruzimi a trecut manastirea Lainici pana in anul 1957, cand toti cei care au ocupat abuziv cea mai mare parte a spatiilor manastiirii au parasit, cu mare greutate, aceste locuri.

Din anul 1961, Manastirea Lainici este desfiintata ca manastire independenta, ramanand cu titlul de "casa de oaspeti". Pana in 1970 usile bisericii au fost inchise cu lacatul, nemaipermițandu-se sa se savarseasca slujbe decat numai in unele duminici si sarbatori religioase.

In anul 1975 a venit ca staret P.C. Arhimandrit Caliopie Georgescu, care a inceput sa faca unele imbunatatiri in viata manastirii, favorizat fiind si de politica vremii, care parea sa fie mai blanda si mai omenoasa.

In iulie 1990 s-a pus piatra de temelie pentru noua biserica-catedrala, de catre Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Nestor al Olteniei. Biserica a fost inceputa, proiectata schematic și construita pana la stadiul structurii de rezistența de catre Ing. Ioan Selejan, actualmente Prea Sfințitul Episcop al Covasnei și Harghitei.

Manastirea Lainici - arhitectura

Noua biserica din Manastirea Lainici este inedita prin planul sau arhitectonic, cuprinzand doua biserici suprapuse. Acest lucru a fost impus pe de o parte de planul fizic al terenului, in panta, acesta creand necesitatea unui subsol. Pe de alta parte, precum se cunoaste, istoria bisericii crestine pana in zilele noastre a cunoscut doua perioade fundamentale: prima perioada de la anul 1 pana la anul 313, respectiv pana la Edictul de la Milano al Imparatului Constantin cel Mare, perioadaa Bisericii din catacombe, in care s-a varsat cel mai mult sange si au murit milioane de mucenici pentru Hristos, acesta fiind fundamentul si temelia Bisericii Crestine; si a doua perioada, de la anul 313 pana in zilele noastre.

Asemeni impartirii istoriei crestine in aceste doua perioade fundamentale, tot astfel s-a impartit si planul Insa aspectul cel mai inedit al acestei catedrale este tematica iconografica, care se intentioneaza, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa se realizeze. Astfel, biserica de la subsol va fi destinata Bisericii din catacombe, pictandu-se viata creștinilor de la anul 1 pana la anul 313, reprezentandu-se majoritatea sfinților si martirajelor cunoscute din istoria Bisericii și din Sfanta Tradiție.

In pictura bisericii de deasupra, se vor marca cele mai importante momente din istoria Bisericii Crestine, cu cei mai reprezentativi sfinti din toata lumea și din toate timpurile.

Partea de sus este zugravita de pictorul Grigore Popescu, urmarind istoria Bisericii de dupa persecutii, pana in zilele noastre. Aici apare originalitatea mesajului din fresca: parintele staret a dorit sa zugraveasca chipurile unor sfinti martirizati recent, in zilele noastre. Sunt pictati in primul rand sfintii rusi, ucisi in timpul comunismului, apoi sfinti din tot estul crestin, cazut sub ateism.

In biserica cea nou construita se afla inca din vara anului trecut icoana Maicii Domnului "Grabnic Ascultatoare", unicat in tara noastra, adusa tocmai de la Muntele Athos. Icoana este neobişnuita prin dimensiunile sale, fiind pictata pe lemn de santal si acoperita cu o mantie grea de argint aurit. Icoana e facatoare de minuni.

In fata altarului, o caseta auritarevarsa puterea multor sfinti ai Rasaritului, cu prezenta unica in Romania, printre care Sfintii Ignatie Briancianinov, Serafim de Sarov ori Dimitrie al Rostovului.

Manastirea Lainici - Schitul (manastirea) Locurele

Schitul Locurele este schit al Manastirii Lainici fiind amplasat pe versantul vestic al Vaii Jiului, in poiana Locurele situata la o altitudine de 750-800m, pe muntele Gropul din masivul Valcan. Din punct de vedere administrativ, schitul se afla pe raza Orasului Bumbesti-Jiu din Judeţul Gorj iar locul este deosebit de frumos, meritand caracterizarea mioritica: "pe-un picior de plai, pe-o gura de rai".

Spre nord, un zid de stanci strajuieşte poiana, in timp ce spre sud se deschide o priveliste unica spre culmile invecinate din Masivele Valcan şi Parang. Biserica şi chiliile sunt de dimensiuni mici, dar frumos proportionate, ceea ce, impreuna cu peisajul mirific, creaza senzaţia ca ai ajuns in lumea basmelor pentru copii.

In aceasta regiune, monahismul are origini stravechi, fiind atestati pustnici inca din timpul Sfantului Nicodim (sec. XIV-XV), dar istoria propriu zisa a acestui schit incepe in secolul XIX.

In ceea ce priveste arhitectura, , Schitul Locurele nu a fost zidit in forma de cetate, ca alte manastiri, ci e inconjurat de un gard simplu, taranesc. Cladirile au dimensiuni reduse, fara elemente arhitectonice monumentale, dar se incadreaza armonios in peisajul montan.

Biserica are 14 metri lungime (in exterior) si este zidita dupa un plan triconc, cu pridvor inchis si o tura deasupra pridvorului. Zidurile groase de aproape un metru fac ca dimensiunile interioare sa fie reduse, ceea ce creaza o atmosfera intima. O originalitate arhitectonica o constituie clopotnita joasa, amplasata in partea de sud a bisericii. Pictura, in stil realist-naiv, a fost partial afectata de trecerea vremii, dar se pastreaza destul de bine cea din pronaos si pridvor, precum şi usile imparatesti.

Corpul de chilii este construit din piatra si lemn, in stilul traditional al caselor gorjenesti cu pridvor. Mai trebuie mentionat faptul ca, datorita specificului isihast al schitului, cele mai multe rugaciuni, nu sunt cele vazute de toata lumea, ci acelea facute in taina si stiute numai de Dumnezeu. In acest sens, putem spune ca Schitul Locurele are un rol duhovnicesc important, tocmai prin aceasta activitate de rugaciune neincetata pentru intreaga lume.

Manastirea Lainici - programul slujbelor

Dimineata: 07:30 - 10:00 - Acatistul Maicii Domnului "Grabnic Ascultatoarea", Ceasurile III si VI, Sfanta Liturghie.

Seara: 16:40 - 18:00 - Ceas IX, Vecernia si Pavecernita Mica, Paraclisul Maicii Domnului "Grabnic Ascultatoarea".

Miezul noptii: 11:30 - 02:00 - Miezonoptica, Utrenia, Ceasul I.

Miercurea si vinerea: Taina Sfantului Maslu.





sursa: http://www.crestinortodox.ro

Manastirea Camaraseasca




Manastirea Camaraseasca este o veche manastire ortodoxa din Romania. Ansamblul monahal, a carui biserica este inchinata Taierii Capului Sfantului Ioan Botezatorul, se afla asezat aproape de localitatea Targu Carbunesti, in judetul Gorj.

Construita in jurul anului 1780 si reinfiintata in anul 1994, ctitoria boierilor gorjeni Camarasescu, asezata pe malul drept al raului Gilort, la nord-est de orasul Targu Carbunesti, a servit intotdeauna drept cetate de aparare contra cotropitorilor si ca loc de refugiu al boierilor, atunci cand regiunea era atacata de turci si haiduci.

Manastirea Camaraseasca - scurt istoric

Manastirea inchinata Sfantului Ioan Botezatorul, numita indeobste "Camaraseasca", este asezata pe malul drept al raului Gilort, la o distanta de numai un kilometru si jumatate nord-est de orasul Targu Carbunesti. Desi manastirea nu atrage atentia prin constructii impunatoare, iar absenta zidurilor care o inconjurau pana odinioara lasa impresia unei simple biserici, aceasta este un adevarat loc de taina si de rugaciune.



Biserica cea mare a manastirii a fost ridicata in anul 1780, de catre polcovnicul Mihail Coltescu, in timpul voievodului Alexandru Ipsilanti. Pisania cea veche a bisericii, asezata deasupra usii de intrare din pridvorul bisericii, marturiseste urmatoarele: "Cu ajutorul Sfintei si de viata facatoarei Treimi, ziditu-sa din temelie, cu toata cheltuiala si osardia dumnealui, aceasta Sfanta si Dumnezeiasca Biserica, unde se praznuieste hramul Sfantului Ioan Botezatorul si al Sfantului Mare Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de Mir. Fiul ctitorului, anume Mihalache Coltescu, impreuna cu sotia lui, Luxa, maica Catrina Coltescu, si cumnata dumnealui, Roxandra, in zilele inaltului imparat Nicolaie Polcovnici, leat 1831, zugravit-au pe Polcovnicul Mihail Coltescu si pe sotia dumnealui (Matei zugrav si Gheorghe calfa)."

Constructia masiva, zidurile avand o grosime de pana la un metru, camarutele din turla de langa clopotnita, din care una pentru locuit (cu cuptor si vatra), iar cealalta pentru pastrat proviziile, crenelurile pentru tragere si scara din zidul nordic al pronaosului, fac din aceasta biserica o mica fortareata care exprima viata zbuciumata a acelor vremuri. Potrivit traditiei, din pronaos pornea un tunel subteran prin care, in caz de pericol, se putea ajunge pe malul drept al Gilortului. Acest tunel s-a surpat in anul 1946, dar urmele sale se mai vad si astazi.

Biserica monahala este construita in forma de corabie, din zid masiv de caramida, avand pronaosul despartit de naos, pridvorul fiind asezat pe stalpi ornamentali de piatra, in stil brancovenesc, cu arcade in forma de semicerc; are o singura turla, asezata deasupra pronaosului, fiind o caracteristica a sfarsitului de secol XVII.

Biserica, imprejmuita cu ziduri de aparare facute din piatra de rau, a fost inzestrata de catre boieri cu carti si obiecte de cult, furate insa de-a lungul timpului. Biserica a servit intotdeauna ca loc de refugiu al boierilor, atunci cand erau atacati de turci si haiduci. Slujitori ai bisericii nu se cunosc.

In anul 1920, manastirea este vizitata de marele istoric Nicolae Iorga, iar datorita deosebitului tezaur artistic (care ii da frumusete si importanta pe plan national), aceasta a fost declarata monument istoric.

Toma Camarasescu, fiul ultimului urmas al ctitorului, Anica Coltescu, nascuta in anul 1850, casatorita cu Iorgu Camarasescu, om de mare cultura, prefect al judetului Gorj intre anii 1880-1916, face reparatii bisericii si o inzestreaza cu obiecte de cult de mare valoare. Toma moare in anul 1916, urmasii fiind Ana si Nissa Camarasescu. Cel din urma, sef al strajerilor din Romania, in timpul Regelui Carol al II-lea, se straduieste, in anul 1929, sa acopere din nou cu acoperis biserica si reface zidurile de imprejmuire.

Decoratia exterioara a bisericii se compune din doua registre: cel inferior, simplu tencuit, si cel superior, din panouri dreptunghiulare, unele rotunjite in partea superioara. Pictura bisericii, facuta in fresca, in stil neo-bizantin, reprezinta scene biblice de o rara frumusete. Portrelele ctitorilor se afla in interiorul bisericii, la intrare, in pronaos, avand imbracamintea timpului respectiv.



Deoarece in biserica s-a slujit foarte rar, pictura nu a fost avariata de fum, ea ramanand si astazi foarte vie. Intre anii 1967-1969, preotul Solomon Motocu face o alta restaurare, acoperind din nou biserica cu tabla si reparand zidurile de imprejmuire. De la aceasta data, manastirea ramane in parasire pana in toamna anului 1994. Odata cu venirea comunistilor la putere, familiei boieresti i-a fost confiscata toata averea, iar manastirea, ca de altfel multe alte manastiri romanesti, a fost desfiintata si transformata in staul de vite, apoi in CAP, timp de 30 de ani.

Din vechea si falnica manastire a Camarasestilor nu a mai ramas decat numele boieresc, caramida bisericii si pictura murala realizata de un mester taran in negru si caramiziu. Conacul, livada imensa si acareturile au disparut de mult. Iar istoria familiei mai exista decat in frescele si icoanele manastirii, zugravite langa strana, alaturi de lespedea de piatra a strabunilor ingropati la intrare.

In anul 1994, prin incuviintarea Sfantului Sinod, cu binecuvantarea Inaltpreasfintitului Nestor Vornicescu, Mitropolitul Olteniei, cu aprobarea autoritatilor orasului Targu Carbunesti si ale judetului Gorj, a fost reinfiintata "Manastirea Ioan Botezatorul - Camaraseasca". Manastirea se afla atunci intr-o stare deplorabila, printre utilaje ruginite si desperecheate maracinii crescusera cat casa, iar in pronaos inca mai zaceau animale slabite si bolnave. Astazi, manastirea este in perfecta stare de functionare, obstea de maici mergand la toate slujbele savarsite in biserica.





sursa: http://www.crestinortodox.ro

Manastirea Libertatea - Sfanta Treime





Manastirea Sfanta Treime, cunoscuta si sub denumirea de Manastirea Libertatea, este o manastire ortodoxa cu obste de maici, din judetul Calarasi. Asezata la o distanta de numai 4 kilometri inspre nord de localitatea Coslogeni, comuna Dichiseni, sat aflat pe DN 3B, care leaga orasul Calarasi (14km) de orasul Fetesti (30km), nu departe de malul bratului Borcea.

Numele manastirii - Libertatea - este luat dupa denumirea fostului sat Libertatea, sat alcatuit din deportati, care ulterior au fost stramutati in localitatile invecinate: Coslogeni, Roseti, Modelu si Calarasi.



Biserica din satul Libertatea a fost zidita intre anii 1936-1942, prin osteneala preotului Nicolae Brebeanu, fiind sfintita la data de 26 octombrie 1942, de catre Preasfintitul Cosma Petrovici, episcopul Dunarii de Jos. Biserica functioneaza ca filie a parohiei Coslogeni pana in anul 1976, cand din ordinul reprezentantilor regimului comunist, locuitorii satului au fost stramutati, iar biserica a fost lasata in paragina, devenind adapost pentru animale.



Manastirea Sfanta Treime - Libertatea a fost infiintata in anul 2000. La data de 1 iulie 2000 episcopul a dat binecuvantarea pentru infiintarea unei manastiri de maici, cu hramul Sfanta Treime. In luna aprilie a anului 2001, maicile adunate aici incep repararea bisericii celei vechi, aflate la acea data in ruina. Lucrarile au fost puternic sustinute si de maica stareta Marina Necsulescu.



In anul 2003, biserica a fost pictata in fresca, sfintirea acesteia fiind savarsita de PS Damaschin Coravu al Sloboziei si Calarasilor. In anul 2004 s-a terminat de zidit si corpul de chilii, multumita inginerului Petre Marian Milut.

Actuala stareta a manastirii, maica Daria, poarta de grija unei obsti de 13 maici. Stareta a venit aici din Manastirea Micaluseni, judetul Iasi, fiind de origine din tinutul Baragnului. Hramul bisericii manastirii este cel al vechii biserici, anume Sfintii Imparati Constantin si Elena.



Manastirea Libertatea nu are inca facilitati de cazare, dar poate oferi o masa calda tuturor credinciosilor si pelerinilor. In biserica sunt pastrate mai multe Sfinte Moaste: Particele de la Sfintii 14.000 de Prunci ucisi la Ierusalim din porunca lui Irod, de la Sfintii Parinti ucisi de persi in anul 650. si de la Sfintii Inochentie si Focsa din Odessa.







sursa: http://www.crestinortodox.ro

Manastirea Recea




Manastirea Recea este una dintre cele mai mari manastiri ortodoxe din judetul Targu Mures. Aflata pe Drumul National 15, numit si Drumul European 60, la numai doi kilometri de Aeroportul Targu-Mures si la doar 14 kilometri de minicipiul Targu-Mures, manastirea este cunoscuta mai ales pentru vietuirea aici a parintelui duhovnic Ioan Iovan.

Manastirea de la Recea a luat fiinta in anul 1991, arhitectura ansamblului monahal fiind una tipic romaneasca. Obstea de maici care insufleteste manastirea se nevoiesc intru toate spre a urma sfintilor, dand astazi o puternica marturie crestina in spatiul romanesc. Inceputurile manastirii stau in stransa legatura cu ostenelile si rugaciunile maicii starete stavrofora Cristina.



Iniativa ridicarii manastirii de maici de la Recea a avut-o Prea Sfintitul Andrei, Arhiepiscopul de Alba-Iulia, lucru inceput a fi zidit in luna octombrie 1991. Datorita greutatilor intampinate, intre lunile noiembrie-decembrie 1991, s-a grabit finalizarea cladirii administrative. In anul urmator se va construi clopotnita si un Altar de vara, ambele din caramida.

Bisericii celei mari, inchinate Nasterii Maicii Domnului, i se va pune piatra de temelie in ziua de 24 aprilie 1995, pe cand se praznuia Izvorul Tamaduirii. In numai un an, biserica va fi terminata de ridicat si de impodobit in exterior; ramanea de lucrat numai fresca si impodobirea interiorului.



Arhitectura intalnita la Manastirea Recea imbina armonios mai multe stiluri de constructie, printre care: stilul romanesc, din Muntenia; stilul moldovenesc; stilul bizantin si stilul brancovenesc. Biserica cea mare este zidita in forma de cruce, fiind impartita in trei parti binecunoscute (pridvor, pronaos, naos si Altar), si avand trei turle, una mare, pe naos, si alte doua, mai mici, asezate pe pronaos.



Corpul de chilii se afla in partea dreapta a bisericii, acesta fiind zidit in forma literei L, pe doua nivele. La etajul inferior se afla amenajata trapeza, bucataria, cat si alte anexe ajutatoare. La etajul superior se afla staretia si o serie de chilii monahale. Casa de oaspeti este alcatuita din doua apartamente si o sala spatioasa de conferinte.

In apropiere s-a mai zidit si o alta cladire, in care s-au amenajat o biblioteca, un cabinet medical, o infirmerie si cateva ateliere de croitorie. La etajul acestei cladiri se afla muzeul monahal, cuprinzand obiecte religioase cu culturale traditionale.



Foarte aproape de manastire a fost zidit Arhondaricul, anume locul de gazduire a pelerinilor, cat si gospodaria manastirii, cu toate cele de trebuinta. Maica stareta Stavrofora Cristina, spune cu tarie: "A trai nu inseamna pentru noi decat a ne jertfi unor interese comune, pentru a aduce aproapelui neincetate si sfinte slujiri.”

"Binecuvantat sa fie Dumnezeu care, cu pronia Lui divina, a transformat o rapa cu un cimitir vechi, intr-o gradina suspendata a Maicii Lui, oferind un lacas sfant si sfintitor neamului nostru crestinesc si romanesc." (Parintele Arhimandrit Ioan Iovan)



Parintele Ioan Iovan s-a nascut in anul 1922. Parintii lui erau preotul Gavril si presbitera Maria. Parintele a fost licentiat in teologie si a urmat, vreme de trei ani, cursurile Facultatii de Drept. Admis la doctorat, in anul 1947, el a studiat doi ani alaturi de parintele Dumitru Staniloae. In anul 1947, el pleaca la Manastirea Vladimiresti, langa Tecuci. Pe data de 27 noiembrie 1949 este tuns in monahism, cu numele de Ioan, iar in decembrie 1949 este hirotonit ieromonah pe seama Manastirii Vladimiresti. Aici, parintele Ioan a slujit pana in anul 1955. Istoria parintelui de dupa acest an este oarecum tulbure, cu ceva condamnari, inchisoare si cuvinte indraznete. In cele din urma, parintele va ajunge duhovnic la Manastirea Recea.



"S-a deschis o fereastra catre cer si o particica din frumusetea nemarginita a Lui s-a rasfrant pe pamant si a iesit ca prin minune o manastire ce intruchipeaza statornicia neamului nostru romanesc intru jertfelnicie, intelepciune, curatie si generozitate." (Maica Stareta Stavrofora Cristina) Cu trenul se poate ajunge pana in gara din Targu Mures, de unde se mai ia un tren, cale de alti 15 kilometri, pana in gara Vidrasau. De aici si pana la manastire nu mai este mult.

Manastirea Nasterea Maicii Domnului
Strada Principala 35 B, 4311, satul Recea, comuna Ungheni, 547609, judetul Mures
Stareta: Stavrofora Cristina Chichernea





sursa: http://www.crestinortodox.ro

Manastirea Mera



Manastirea Mera este o manastire ortodoxa aflata pe malul stang al vaii Milcovului, in apropiere de satul Podul Manastirii, in comuna Mera, pe drumul judetean Odobesti-Andreiasu, in judetul Vrancea.

Manastirea Mera, aflata la numai 12 kilometri de orasul Odobesti si la aproape 25 de kilometri de municipiul Focsani, este clasata ca monument istoric, din punct de vedere istoric si arhitectural, ea fiind considerata drept cel mai valoros monument din judetul Vrancea.

Complexul arhitectural din Mera dateaza inca din secolul al XVII-lea, el apartinand initial familiei boierului Motoc. Abia intre anii 1706-1707, fiul cel mai mare al lui Constantin Cantemir, anume Antioh, va ctitori un nou locas monahal, pe locul celui vechi. Aceasta manastire este singura ctitorie bisericeasca a familiei Cantemir.



Manastirea lui Motoc se afla pe locul cimitirului monahal. Manastirea cea veche de la Mera fusese zidita ceva mai la est de cea actuala, de catre boierul Motoc din Odobesti si de episcopul Ioan al Romanului, sotia lui Motoc inchinand-o, mai apoi, domnitorului Constantin Cantemir.

Putin mai inainte de anul 1686, familia boierului Motoc renunta la resedinta de la Mera, unde, cu mijloace modeste fata de cele anterioare, ctitorise o biserica din lemn. Deoarece efortul de intretinere a manastirii era prea mare, in anul 1686, o inchina domnitorului Constantin Cantemir. Din vechiul ansamblu monahal s-a mai pastrat doar un singur turn.



Constantin Cantemir, tatal lui Antioh (ctitorul de la Mera), fusese inmormantat in Biserica Trei Ierarhi, din Iasi. Datorita acestui lucru, fiul a dorit mutarea osemintelor acestuia in singura ctitorie a familiei Cantemir, anume in Manastirea Mera. Astfel, edificiul monastic de la Mera se dorea a fi o necropola domneasca, pentru familia Cantemir, dupa modelul voievozilor moldoveni.

La inceputul anului 1717, ansamblul monahal de la Mera a fost transformat in punct de rezistenta pentru armata habsburgica, de aici pornind atacuri sistematice in tot sudul Moldovei. In luna mai, avangarda armatei lui Mihai Racovita a zdrobit rezistenta organizata in jurul manastirii si a aruncat in aer turnul de poarta al cetatii. Biserica de lemn, inchinata Sfantului Ierarh Nicolae, a fost incendiata, precum si corpul de chilii.



In perioada anilor 1717-1739 este zidita pivnita domneasca, pastrata pana astazi sub ruinele staretiei. In perioada 1737-1739, parintele Mitrofan Callerghi, staretul manastirii, reface sistemul de fortificare al acesteia. Zidurile sunt fortificate, iar turnurile sunt reparate, altele noi ridicandu-se. Intr-un anumit loc din zid este amenajata si o tainita.

Undeva intre anii 1739-1813, staretia piere intr-un incendiu. In anul 1800, parintele Arsenie, staretul manastirii, capteaza apa unui izvor, pe care o aduce in incinta manastirii, pe sub un turn fortificat. Afara, deasupra izvorului, el va zidi o cladire etajata. Cu putin inainte de anul 1813, tot parintele Arsenie construieste staretia, avand doua etaje.

In anul 1882, biserica era avariata de cutremure, casele egumenesti cu etaj erau paraginite, chiliile daramate, iar clopornita din lemn, de deasupra portii, era cazuta.



Lucrarile de restaurare a bisericii din incinta au fost facute intre anii 1974-1978, de catre D.M.A.S.I., din Bucuresti, cu ajutorul arhitectului N. Diaconu. Zidul de incinta al manstirii a fost restaurat partial, intre anii 1975-1977. Actualul proiect isi propune continuarea restaurarii zidurilor de incinta, a turnurilor de colt si drumului de straja, urmand o noua etapa de consolidare a casei egumenseti si anexele ei.

Datorita asezarii acestei manastiri la hotarele dintre doua tari surori, biserica centrala din Manastirea Mera prezinta o arhitectura traditionala moldoveneasca ce interfereaza cu elemente de constructie muntenesti.



Zidul de incinta, puternic fortificat, pastreaza si astazi ferestrele inguste, special zidite pentru aparare, si drumul strajii, care se intinde de-a lungul zidurilor. In doua dintre colturile sale, zidul prezinta doua turnuri puternice, zidite in forma hexagonala, cu doua etaje.

Pe fatada lor vestica, cele doua turnuri prezinta cate doua serii de ferestre de tragere, zidite pentru aparare. In celelalte doua colturi ale zidului inconjurator se afla alte doua turnuri, unul patrat (nord-vest) si altul rotund (sud-vest).



Turnul in care se afla zidita clopotnita este asezat pe latura vestica a zidului fortificat. Sub acest turn, aflat chiar in fata bisericii, se afla poarta de acces in incinta, sub forma unei usi masive de lemn intarit cu metal.

Inaltimea portii este mai mica decat la toate celelalte structuri fortificate asemanatoare, pe aceata intrandu-se numai aplecat, si niciodata in grup. Aceasta masura a fost una de siguranta, spre a intampina o intrare fortata in incinta. La clopote se ajunge pe o scara de lemn, construita in spirala.



In partea de rasarit a bisericii, adica intr-o pozitie diametral opusa celei in care se afla clopotnita, se afla un alt turn, mai mic decat cel vestic. Sub acest turn se afla cea de-a doua intrare in incinta, aceasta deschizand si drumul spre cimitirul manatirii.

Intrand pe poarta vestica, in partea dreapta se afla inaltata staretia si casa domneasca. Din corpul de chilii nu s-au mai pastrat decat fundatiile.



Biserica centrala a manastirii este inchinata Sfintilor Imparati Constantin si Elena. Pridvorul bisericii prezinta arcade sprijinite pe stalpi de piatra de forma octogonala. Usa, din lemn masiv, este incadrata de praguri masive din piatra.

Pisania, asezata deasupra usii, s-a pastrat pana astazi. Astfel, scrisa cu litere chirilice si cu litere grecesti (in doua limbi), pisania este o valoare deosebita. Deasupra acesteia se afla asezata scena Buna Vestire. Aceasta scena nu s-a descoperit pana in anul 1977, cand cutremurul cel mare a zdruncinat zidurile si a scos la iveala icoana. Prin urmare, ctitoria lui Cantemir a fost initial inchinata Bunei Vestiri.



Intre pridvor si pronaos se afla trei arce, sprijinite pe trei stalpi octogonali. Pe o firida centrala se afla asezata icoana Sfintilor Imparati Constantin si Elena. Pronaosul prezinta doua bolti ample. Sfantul Altar, terminat in absida, prezinta si el o bolta deosebita.

Dintre frescele bisericii s-au pastrat, aparte, tablourile votive ale ctitorilor, cat si o multime de scene biblice. Cat priveste mobilierul, acesta este semnificativ prin pragurile de piatra ale ferestrelor, dar mai ales prin catapeteasma si scaunul episcopal.













sursa: http://www.crestinortodox.ro